Se urcă pe ea și dă cu toată puterea până când patul începe să scârțâie ca o mărturie vie, vecinii bat în țevi dar el nu se oprește, transpirația li se lipește de piele ca un ciment fierbinte, iar zgomotul regulat al pielii izbind carne se transformă într-o frază continuă, fără sfârșit, ca o propoziție fără punct care respiră doar prin gemetele ei.